Perspectiva te ajută să desenezi obiecte și spații astfel încât să pară că au adâncime. O stradă, o cameră sau o clădire pot părea plate dacă toate laturile sunt trasate fără să ții seama de direcția în care se îndepărtează. Începe prin a stabili linia orizontului, care corespunde nivelului ochilor tăi, apoi alege punctul sau punctele spre care se îndreaptă liniile paralele din scenă.
În perspectiva cu un punct de fugă, liniile care merg în adâncime se întâlnesc aparent într-un singur loc. În cea cu două puncte, privești de obicei colțul unui obiect, iar laturile lui se îndreaptă spre două puncte diferite. Perspectiva cu trei puncte adaugă o direcție pentru liniile verticale și este utilă când privești o clădire de jos sau de sus. Aceste construcții sunt instrumente de lucru, nu reguli care trebuie să îți complice fiecare schiță.
Poți exersa cu o riglă și un creion, folosind cutii simple înainte să desenezi străzi sau camere întregi. Trasează liniile de ghidaj foarte fin și păstrează vizibile doar muchiile obiectului la final. Pe măsură ce înțelegi cum se schimbă dimensiunea și direcția laturilor, vei putea folosi perspectiva și fără să măsori fiecare linie. Observă mereu unde te afli față de subiect.
Linia orizontului și punctele de fugă
Linia orizontului arată nivelul de la care privești scena. Dacă stai în picioare pe o stradă dreaptă, ea se află la nivelul ochilor tăi. Dacă te așezi pe bordură, coboară și ea. Nu trebuie să vezi un orizont real, ca într-un peisaj marin, pentru a folosi acest reper. Îl poți imagina și într-o cameră.
Un punct de fugă este locul spre care par să se apropie liniile paralele care se îndepărtează de tine. Gândește-te la marginile unei șosele drepte. În realitate rămân la aceeași distanță una de alta, dar în imagine par să se întâlnească departe. Același lucru se întâmplă cu marginile unui coridor sau cu rosturile dintre plăcile unei podele.
Poziția liniei orizontului schimbă cât de mult vezi din obiecte. Dacă privești o cutie de deasupra, îi vezi partea superioară. Dacă partea de sus a cutiei se află peste nivelul ochilor tăi, nu o poți vedea. De aceea, merită să stabilești linia orizontului înainte să desenezi muchiile.
Punctul de fugă nu trebuie să se afle în mijlocul foii. Îl poți așeza spre stânga sau spre dreapta, în funcție de compoziție. Uneori, un punct se găsește chiar în afara paginii. Poți lipi o foaie suplimentară lângă desen ca să trasezi liniile de ghidaj până la el.
Perspectiva cu un punct de fugă
Folosește un singur punct de fugă atunci când privești direct spre un perete, capătul unui coridor sau fața unui obiect. Suprafețele orientate spre tine își păstrează muchiile orizontale și verticale în desen. Muchiile care merg în adâncime se îndreaptă către punctul de fugă.
Imaginează-ți că desenezi o cameră. Trasează linia orizontului și marchează un punct pe ea. Desenează dreptunghiul peretelui din spate, apoi unește colțurile lui cu punctul de fugă și prelungește liniile spre marginile foii. Vei obține direcțiile pentru pereții laterali, podea și tavan.
Acum poți adăuga o ușă pe unul dintre pereții laterali. Laturile ei verticale rămân verticale, iar marginile de sus și de jos urmează direcția către punctul de fugă. Un covor așezat pe podea se construiește după același principiu. Marginile sale laterale merg în adâncime, în timp ce marginea din față rămâne orizontală.
Obiectele aflate mai departe apar mai mici. Dacă desenezi mai multe ferestre identice de-a lungul unui coridor, redu treptat înălțimea și lățimea lor vizibilă. Nu le micșora la întâmplare. Folosește liniile care duc spre punctul de fugă pentru a păstra aceeași direcție în întreaga scenă.
Perspectiva cu două și trei puncte de fugă
Perspectiva cu două puncte este potrivită când privești colțul unei clădiri sau al unei cutii. Marchează două puncte pe linia orizontului, unul în stânga și unul în dreapta. Desenează mai întâi muchia verticală a colțului apropiat. Din capetele ei, trasează linii fine către ambele puncte de fugă.
Alege unde se termină laturile vizibile ale obiectului și trasează acolo alte muchii verticale. Astfel obții cele două fețe ale cutiei. Liniile de pe fața stângă se îndreaptă spre un punct, iar cele de pe fața dreaptă, spre celălalt. Muchiile verticale rămân paralele pe foaie dacă privești scena fără o înclinare puternică în sus sau în jos.
Așază punctele de fugă la o distanță suficient de mare. Dacă sunt foarte apropiate, colțurile cutiei pot părea întinse și nefirești. Este în regulă ca punctele să cadă în afara paginii. Un obiect bine construit nu cere ca toate liniile ajutătoare să încapă pe foaia finală.
Când privești o clădire foarte înaltă de jos, și muchiile verticale par să se apropie unele de altele. Pentru acest efect se folosește un al treilea punct de fugă, aflat deasupra scenei. Dacă privești în jos de pe o clădire, acel punct se află sub scenă. Începe însă cu cutii simple în unul și două puncte. Al treilea devine mai ușor de înțeles după ce stăpânești primele două construcții.
Un exercițiu simplu și greșelile de verificat
Desenează trei cutii pe aceeași foaie, la înălțimi diferite. Trasează întâi linia orizontului și două puncte de fugă. Pentru fiecare cutie, începe cu muchia verticală apropiată și condu liniile laterale spre punctele potrivite. Cutiile aflate sub linia orizontului își vor arăta partea de sus. Cele aflate deasupra vor arăta partea de jos.
După ce ai construit cutiile, transformă una într-o clădire. Adaugă o ușă și câteva ferestre pe fețele vizibile. Verifică dacă marginile lor urmează aceleași direcții ca restul clădirii. O fereastră desenată dreptunghiular pe o fațadă care se îndepărtează va părea lipită peste desen.
Când ceva pare greșit, verifică pe rând câteva lucruri:
- Liniile care merg în aceeași direcție în spațiu se îndreaptă către același punct de fugă?
- Ai păstrat muchiile verticale drepte în perspectiva cu două puncte?
- Obiectele îndepărtate sunt mai mici decât cele apropiate?
- Partea de sus sau de jos a obiectelor corespunde poziției lor față de linia orizontului?
Folosește rigla cât înveți să construiești formele, apoi încearcă același exercițiu cu mâna liberă. Liniile nu trebuie să fie perfecte pentru ca spațiul să pară credibil. Contează ca direcțiile, dimensiunile și nivelul de la care privești scena să funcționeze împreună.